GENUNCHII ÎN VARUM

GENUNCHII ÎN VARUM

La nivelul genunchilor, din punct de vedere anatomic există mai multe articulații. Din punct de vedere funcțional genunchiul funcționează ca o singură articulație. Rolul sau foarte important în statică și mers face ca la acest nivel să existe posibilitatea apariției deficiențelor. Cauzele cele mai frecvente ale deficiențelor genunchilor sunt reprezentate de rahitism, malformații congenitale, afecțiuni endocrine, traumatisme, boli reumatismale. Deficiențele genunchilor pot apărea de sine stătătoare sau însoțind defieciețe ( atitudine cifotică, lordotica, deficiențe ale șoldului), acestea pot fi unilaterale sau bilaterale.

 

           Tipurile deficiențelor de genunchi:

 1.Genuvalgum sau genunchi în X –in poziția stând condilii femurali se ating.Deficiența apare mai ales la sexul feminin,determinând dificultăți în alergare și mers.

 2.Genuvarum sau genunchi în paranteze()-în poziția stând călcâiele sunt apropiate,apare mai frecvent la sexul masculin.

 3.Genuflexum sau genunchi în flexie-apare mai frecvent la copii mici,la adolescenți astenici,timizi.

 4.Recurvatum sau genunchi în hiperextensie-cauzele cele mai frecvente ale acestei deficiențe sunt reprezentate de traumatisme ale genunchiului, rahitism, hiperlaxitate ligamentară. 

 

           Din cauze fiziologice și mecanice, condilii femurali interni se dezvoltă  mai mult decât cei externi. Deviația se accentuează în poziție stând, când genunchii se ating și călcâiele sunt depărtate. Gradul de deviație se apreciază după distanța dintre glezne măsurată în centimetri. 

 •        La copil, genul varum este obișnuit până la vârstă de 18 luni. La copiii trecuți de această vârstă, el poate fi consecința unei boli osoase (rahitism). Genu varum este nedureros. tratamentul, dacă este necesar, este chirurgical și constă în plasarea unei agrafe pe tibie de partea externă a cartilajului de conjugare (placă cartilaginoasă situată la extremitățile unui os, asigurând creșterea lui); oasele cresc atunci cu o viteză normală pe partea internă a genunchiului, mai puțin repede pe partea externă, ceea ce permite obținerea unei corecții progresive

 •        La adult, genu varum poate fi urmarea unui genu varum infantil netratat sau a unei sechele de fractură. Tratamentul formelor grave este chirurgical, prin osteotomie (secționare osoasă) urmată de o corecție a axei și de o fixare a osului în cauză. Acest act chirurgical nu este obligatoriu urmat de o imobilizare în apărat gipsat.

 

 Mijloace de tratament prin exercițiu fizic ale genunchilor în varum:

 1.Exerciții statice(derivate din poziții fundamentale):

 •        Stând și vârfurile picioarelor îndreptate înafară, depărtat pe marginea internă a plantei cu genunchii îndoiți;

 •        Șezând cu genunchii îndoiți;

 •        Pe genunchi depărtat, pe călcâie șezând;

 •        Culcat;

 •        Atârnat;

 2.Exerciții dinamiece

 •        Exerciții cu membrele inferioare sub forma mișcărilor de lateralitate din articulațiile gleznelor și de forțare a genunchilor în valg, precum și de adductie în articulația coxofemurala. 

 •        Exerciții aplicative cu character aplicativ sub formă de mers, târâre, echilibru.

 •        Exerciții de redresare pasivă și activă a genunchilor

a)Exerciții din deplasare

·        mers pe partea internă a plantelor, cu vârfurile îndreptate înafară și genunchii apropiați și ușor flectați;

·        mers pe vârfuri cu pași mici, vârfurile îndepărtate în afară, iar călcâiele înauntru;

·        mers cu o minge medicinal ținută între glezne și genunchii apropiați;

b)Exerciții din stând

·        depărtat: fandare laterală spre stânga, ținând vârful piciorului fandat îndreptat în afară, brațele lateral; idem spre partea dreaptă;

·        depărtat, mâinile pe șolduri: îndoirea trunchiului lateral, simultan cu ridicarea piciorului opus în lateral cu arcuire; se va lucre alternative în ambele părți;

·        cu piciorul drept sprijinit lateral, cu marginea internă a plantei pe un support de 30-40 cm înalțime, mâna dreaptă aplicată pe fața laterală a genunchiului drept, mâna stângă sus: îndoirea amplă a trunchiului spre dreapta cu arcuire, presând spre sol prin greutatea trunchiului și apăsându-l cu mâna dreaptă, menținând piciorul stâng cu genunchiul orientat spre interior;

c)Exerciții din șezând

·        depărtarea și apropierea gambelor, prin alunecarea tălpilor pe sol, menținând genunchii apropiați;

·        cu genunchii apropiați, gambele depărtate, tălpile sprijinite pe sol, pe marginea lor internă: încercarea de apropiere a gambelor, presând mult tălpile pe sol(pentru a opune rezistență), menținând genunchii apropiați;

·        sprijinit la spate, cu genunchii apropiați, tinând o minge medicinală între glezne: ridicarea gambelor întinzînd genunchii și ținîndu-I apropiați;

d)Exerciții din poziția pe genunchi

·        trecerea în sprijin pe palme cu ducerea alternativă a picioarelor în lateral sus;

·        depărtat cu gambele îndreptate înafară, brațele pe șolduri: lăsarea șezutei pe călcâie cu arcuire;

·        depărtat cu fața la scară fixă, gambele îndreptate în afară, mâinile apucând o șipcă sus: ridicarea în stand pe marginea internă a picioarelor, cu genunchii apropiați;

e)Exerciții din atârnat

·        cu fața la scara fixă, menținând o minge medicinală între glezne: îndoirea și întinderea genunchilor, menținînd genunchii apropiați;

 Proiect realizat in cadrul Facultații de Educație Fizică și Sport